La 14 decembrie 2007 a avut loc, la Bruxelles, Consiliul European de iarna. Dintre tematicile discutate, s-a desprins o problema care poate lua amploare nedorita pentru viitorul UE: decizia asupra statutului provinciei Kosovo, care face parte din statul-national Serbia.
Cu toate ca UE doreste sa se exprime cu o singura voce in aceasta privinta, exista cateva state membre (Cipru, Slovacia, Spania si Romania) care nu agreaza recunoasterea independentei Kosovo pe motiv ca aceasta decizie ar putea crea un precedent periculos. In schimb, Germania, Franta, Italia si Marea Britanie sunt in favoarea acestei decizii si spera sa convinga si celelalte state membre sa vina in aceasta directie. Ce se poate face, in aceste conditii, pentru a nu ajunge la o situatie nedorita?
Asa cum arata dreptul international in prezent, nu poarte fi gasita o solutie juridica care sa sustina independenta Kosovo. In aceste conditii, sarbii ar iesi „invingatori”, iar albanezii kosovari ar iesi „pierzatori”, ceea ce nu le-ar conveni deloc celor din urma.
Nu cred ca Europa si Uniunea Europeana sunt pregatite inca pentru recunosterea independentei unui teritoriu care face parte dintr-un stat-natiune. Mai mult, pentru a se putea pregati pentru o asemenea perspectiva, Uniunea Europeana trebuie sa continue pe calea reformelor interne, a simplificarii legislatiei si a gasirii unor solutii eficiente care sa poata sustine extinderea ei in urmatoarea decada. Deja Croatia si Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei au statutul de tari candidate. Albania, Bosnia si Hertegovina, Muntenegru si Serbia au statut de tari potential candidate. Kosovo, la randul sau este potential candidat la UE, dar, nu ca tara. Acest fapt poate crea un precedent chiar in interiorul UE.
Si asa in interiorul UE mocneste un foc care cu greu este stapanit. Acest foc se numeste Corsica pentru Franta, Sardinia pentru Italia, Irlanda de Nord pentru Irlanda, Flandra pentru Belgia, Tara Bascilor si Catalunia pentru Spania si exemplele pot continua.
In momentul cand va fi acceptat statulul de independenta al Kosovo, ar trebui sa ne asteptam la repercusiuni mai grave in apropierea noastra (a UE), dar si in intreaga lume. Pentru ca multi pot percepe acest semnal ca fiind unda verde necesara secesiunii. Numai daca luam in considerare atitudinea Rusiei este de ajuns. Aceasta a declarat ca va sustine independenta Transnistriei de Moldova, precum si a Osetiei de Sud si a Adjariei de Georgia. Imagina-ti-va doar! Iar Romania este avanpostul UE in Balcani si in Caucaz. Crearea de state cu populatii de la 10.000 de locuitori pana la 2.000.000 de locuitori ar face ca acele state sa nu fie functionale.
Incapacitatea Consiliului de Securitate al ONU de a transa problema la timp a lasat Uniunea Europeana sa decida de una singura daca recunoaste sau nu proclamarea unilaterala a independentei provinciei Kosovo.
Problema Kosovo nu este numai o problema nationala, ci este si o problema europeana si chiar globala, care necesita o solutie europeana viabila si functionala pe termen lung. Aceasta solutiei trebuie sa impace ceea ce se intampa in prezent in UE cu ceea ce se vrea a fi UE in viitor.
Uniunea Europeana are o viziune si o strategie asupra viitorului Balcanilor de Vest, cat si asupra viitorului Kosovo. Stabilitatea politica, economica si sociala in zona sunt esentiale. Acestea trebuie dublate prin cooperarea regionala care intareste relatiile dintre tarile din zona.
Solutia europeana ar fi ca UE sa conditioneze indpendenta Kosovo de atingerea standardelor de aderare. In acelasi timp, independenta Kosovo ar trebui recunoscuta doar in interiorul UE, avand in vedere ca aceasta doreste sa integreze tarile din regiunea Balcanilor de Vest.
