Vineri 13 pentru Uniunea Europeana

Gandurile ma duc la o prezentare pe care am facut-o la jumatatea lunii mai la reuniunea Clubului de la Roma ce a avut loc la Bucuresti. Acolo faceam anumite aprecieri referitoare la ratificarea Tratatului de la Lisabona si spuneam ca suntem mai vitregiti decat in atunci cand trebuia sa se ratifice “Constitutia Europeana”. Atunci era nevoie de maximum 5 dintre statele membre ale UE pentru a fi respins tratatul. Astfel, au venit voturile din Franta si Olanda, aducand Consiliul European in imposibilitatea de a lua o decizie favorabila continuarii ratificarii. Daca se ajungea la 5 membri care spuneau nu, ce se intampla atunci?

Iata-ne in fata unui nou impas. Tratatul de la Lisabona. Negocierile au fost atat de bine facute si statele membre au cazut de acord la aproape tot ce avea insemnatate pentru tarile lor, incat au uitat de cetateni. Asa cum am zis si atunci, “nu uitati ca avem referendum-ul din Irlanda”, care este obligatoriu prin constitutie. Restul statelor aveau sa ratifice Tratatul prin procedura parlamentara. Problema si diferenta fata de ce s-a intamplat cu ratificarea “Constitutiei Europene” este ca in prezent, pentru ca Tratatul de la Lisabona sa nu intre in vigoare trebuie ca un singur stat sa spuna nu. Irlanda a spus nu, asa cum a facut si cu Tratatul de la Nisa.

Ce ramane de facut. Consiliul European va trata problema cu cat se poate de multa seriozitate. Asa ar si trebui sa faca. Problema este ca in curand, Uniunea Europeana va intra intr-un blocaj din care cu greu va iesi si din care sacrificiile vor lasa cetatenii cu un gust amar fata de necesitatea existentei ei. Uniunea Europeana cu 27 de membri nu poate functiona pe baza uniu tratat (Nisa) care a fost realizat pentru 15 state membre. Este nerealist si neeficient.

Exista totusi posibilitatea ca Irlanda sa ceara un vot parlamentar pentru a iesi din impas si Consiliul European sa admita unul sau mai multe voturi impotriva (maximum 5 voturi de tari impotriva) pentru a putea trece Tratatul de la Lisabona si pentru a incepe sa functionam. Franta a votat pentru Tratat. Am scapat. Olanda inca nu a votat. Restul statelor membre vor vota pentru a avea un Tratat care sa ne fie util ca membru al Uniunii Europene.

Inca speram!

Lipsa comunicarii dintre Uniunea Europeana si cetatenii europeni nu ne avantajeaza in nici un fel. Daca aceste decalaj nu se micsoreaza in curand si daca reprezentantii cetatenilor europeni in Parlamentul European nu realizeaza importanta acestei componente esentiale, vom mai avea de asteptat mult si bine pentru ca Europa unita pe care o asteptam sa se nasca fara deficiente sa apara ca un actor global care merita sa fie luat in seama.

 

„Statul Kosovo integrat in UE?” – nu inca

La 14 decembrie 2007 a avut loc, la Bruxelles, Consiliul European de iarna. Dintre tematicile discutate, s-a desprins o problema care poate lua amploare nedorita pentru viitorul UE: decizia asupra statutului provinciei Kosovo, care face parte din statul-national Serbia.

            Cu toate ca UE doreste sa se exprime cu o singura voce in aceasta privinta, exista cateva state membre (Cipru, Slovacia, Spania si Romania) care nu agreaza recunoasterea independentei Kosovo pe motiv ca aceasta decizie ar putea crea un precedent periculos. In schimb, Germania, Franta, Italia si Marea Britanie sunt in favoarea acestei decizii si spera sa convinga si celelalte state membre sa vina in aceasta directie. Ce se poate face, in aceste conditii, pentru a nu ajunge la o situatie nedorita?

            Asa cum arata dreptul international in prezent, nu poarte fi gasita o solutie juridica care sa sustina independenta Kosovo. In aceste conditii, sarbii ar iesi „invingatori”, iar albanezii kosovari ar iesi „pierzatori”, ceea ce nu le-ar conveni deloc celor din urma.

Nu cred ca Europa si Uniunea Europeana sunt pregatite inca pentru recunosterea independentei unui teritoriu care face parte dintr-un stat-natiune. Mai mult, pentru a se putea pregati pentru o asemenea perspectiva, Uniunea Europeana trebuie sa continue pe calea reformelor interne, a simplificarii legislatiei si a gasirii unor solutii eficiente care sa poata sustine extinderea ei in urmatoarea decada. Deja Croatia si Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei au statutul de tari candidate. Albania, Bosnia si Hertegovina, Muntenegru si Serbia au statut de tari potential candidate. Kosovo, la randul sau este potential candidat la UE, dar, nu ca tara. Acest fapt poate crea un precedent chiar in interiorul UE.

Si asa in interiorul UE mocneste un foc care cu greu este stapanit. Acest foc se numeste Corsica pentru Franta, Sardinia pentru Italia, Irlanda de Nord pentru Irlanda, Flandra pentru Belgia, Tara Bascilor si Catalunia pentru Spania si exemplele pot continua.

            In momentul cand va fi acceptat statulul de independenta al Kosovo, ar trebui sa ne asteptam la repercusiuni mai grave in apropierea noastra (a UE), dar si in intreaga lume. Pentru ca multi pot percepe acest semnal ca fiind unda verde necesara secesiunii. Numai daca luam in considerare atitudinea Rusiei este de ajuns. Aceasta a declarat ca va sustine independenta Transnistriei de Moldova, precum si a Osetiei de Sud si a Adjariei de Georgia. Imagina-ti-va doar! Iar Romania este avanpostul UE in Balcani si in Caucaz. Crearea de state cu populatii de la 10.000 de locuitori pana la 2.000.000 de locuitori ar face ca acele state sa nu fie functionale.

Incapacitatea Consiliului de Securitate al ONU de a transa problema la timp a lasat Uniunea Europeana sa decida de una singura daca recunoaste sau nu proclamarea unilaterala a independentei provinciei Kosovo.

Problema Kosovo nu este numai o problema nationala, ci este si o problema europeana si chiar globala, care necesita o solutie europeana viabila si functionala pe termen lung. Aceasta solutiei trebuie sa impace ceea ce se intampa in prezent in UE cu ceea ce se vrea a fi UE in viitor.

        Uniunea Europeana are o viziune si o strategie asupra viitorului Balcanilor de Vest, cat si asupra viitorului Kosovo. Stabilitatea politica, economica si sociala in zona sunt esentiale. Acestea trebuie dublate prin cooperarea regionala care intareste relatiile dintre tarile din zona.

Solutia europeana ar fi ca UE sa conditioneze indpendenta Kosovo de atingerea standardelor de aderare. In acelasi timp, independenta Kosovo ar trebui recunoscuta doar in interiorul UE, avand in vedere ca aceasta doreste sa integreze tarile din regiunea Balcanilor de Vest.